În fața tranziției epocale care legitimează tehnologiile digitale ca instrument indispensabil pentru a garanta dreptul la educație, apar situații care ne împiedică să combinăm metodologiile, conștientizarea și inovarea în cel mai bun mod posibil. Profesorii nu sunt încă capabili să conceapă eficient lecții de predare digitală atât în situații hibride (elevi în prezență fizică și simultan elevi online), cât și în situații mixte. Aceștia trebuie nu doar să dobândească competențe în utilizarea softurilor și hardware-ului, ci trebuie să capete încredere în eficiența mediului digital, să iasă din zona de confort a „lecției tradiționale”, înfruntând noua provocare reprezentată de condițiile pandemice.